Tbilisi ziua 1

Ufff, am reusit sa ajung in sfarsit in Tbilisi, de data asta fara durdurum dar cu clasicele intarzieri ale Turkish Airlines. Baietii astia nu-s intregi la minte. Te asezi si tu ca omu' cuminte la security check, te verifica aia, te duci la poarta sa astepti avionul si cand ti-e lumea mai draga si mai sunt 10 minute pana sa inceapa imbarcarea auzi in difuzoare "Pessengers from flight TKxxxx to Damascus are requested to go to gate 217, not 308". Si pune-te nenica si alearga tot aeroportul sa ajungi la o poarta din cealalta parte a avionului ca au chef astia de tetris cu avioanele. zborul meu, initial programat la poarta 301 (etaj 1, prima poarta din dreapta) a fost mutat la 217, care e penultima poarta de la parter stanga. Si credeti-ma Ataturk nu e Vlaicu, e cam cat 4 de-alde Vlaicu.

Ce m-a mai enervat: in ditamai aeroportul, cu 20-30 de baruri si restaurante nici macar unul nu e pentru fumatori. Mai rau, singurul loc de fumat e pe Terrace, un loc ingradit cu plasa metalica pe plafonul parterului, cam de 20 de mp unde, daca se strang mai mult de 25 de oameni, nu mai ai cum sa iesi.

Cam atat de Ataturk. Am ajuns in Tbilisi pe la 4 dimineata (ora de aici, la bucuresti ora 2) unde am fost preluat de un taximetrist comandat si platit de hotelul unde stau. Taticuleeee, NFS e minciuna pe langa taximtristii astora. Intre aeroport si oras e o sosea de vreo 10 km si 6 benzi, iar nenicu', cu o lada destul de noua, a tinut-o numai in 160-180 kmh, inclusiv cand a trecut pe langa doua masini de politie. O lasa mai moale, cam 80-90, cand lua curbele, probabil de teama sa nu ramana fara pasager :) Saracul trolleru' meu, in portbagaj, se auzea de parca facea parte din trupa sistem, asa se auzea cum se lovea de peretii portbagajului :)

Halal prima impresie, nu? Oricum compenseaza hotelul, situat in orasul vechi (un fel de lipscani, am sa va spun de ce), cochet, cu 12 camere/apartament, cate 3 pe etaj, cu mobila veche reconditionata dar cu dotari de 4 stele. Frumos, ce sa zic.

Am bagat cornu'n perna vreo 4 ore (se facuse deja 5 pana am desfacut bagajele si am facut un dus) la 9 trezirea, spalarea, haleu +cafea in resturant iar la 10 ma astepta masina si soferul in fata hotelului. Si atunci, pe lumina, am vazut si zona...ca un fel de Lipsan, dar circulabil pentru masini, cu o casa renovata, cocheta, pe langa 10 nerenovate si alte 10 aproape daramate. Strazile din zona, la fel, una buna 10 distruse.

Dar am iesit spre orasul nou si am dat de asfalt ok pana la birou.

Impresii din bucata de oras pe care am vazut-o azi. Case gri, triste, blocuri gri, triste, cladiri de birouri gri, triste, si din cand in cand cate o cladire uriasa de sticla (Radisson, par egzample). Suna a Bucuresti, nu?

Pe strada traficul imi pare a fi rupt dintr-un joc de mai demult, Distruction derby. Masini in mare parte vechi, transport public cu microbuze mercedes vechi, condus extrem de agresiv. Suna cumva a Bucuresti? E mai rau decat atat. Singura regula de circulatie care se respecta e culoarea semaforului. In rest balamuc, se circula pe contrasens, se opreste si se intoarce in mijlocul drumului, se merge pe interzis pe strazile cu sens unic. Se taie fata muuult mai agresiv decat in bucuresti, ceva de genul: daca nu ma lasi sa ma bag intru in tine fara nicio jena. Darrrr in felul asta viteza in trafic e mult mai mare decat in bucuresti.

Pe trotuar, acelasi haos. Pietonii merg grabiti, in zigzag, iar daca nu te dai la o parte din fata lor intra in tine fara nicio treaba.

Culmea e ca toata graba asta contrasteaza cu ce se intampla prin birouri. Flower-power all the way. Se misca in reluare, din juma in juma de ora se intalnesc la cafea si tigra, la tot ce ceri zic da, da, se rezolva dar rezultatul....pauza. Ca sa nu mai zic ca desi programul incepe la ora 10 pana la ~11.00 nu gasesti pe mai nimeni.

Cam atat deocamdata. La sfarsitul programului de lucru am fost informat ca miercuri e nustiu ce sarbatoare nationala si nimeni nu munceste. Am cerut o harta in limba engleza, cu gand de bantuiala :)