No more durdurum for me please

Nu ma dau in vant dupa mersul cu avionul. Nu stiu de ce, poate din cauza senzatiilor de la decolare si urcare. Iar ca sa imi accentueze "incantarea" luni am avut o aventura de toata frumusetea.

Am purces la drum luni dimineata in directia Tbilisi, Georgia, pe motiv de munca. Am ales, neavand zbor direct, si cautand o perioada de tranzit mai mica, zborul cu Turkish Airlines si escala in Istanbul.

Bon, deci ajung in aeroport, imi iau biletele, fac stripteasul de rigoare la security check si ajung la poarta de imbarcare. Acolo...liniste. Niciun avion, nimeni la imbarcare. Intreb pe cineva ce se intampla..."aaaa, stati linistit, Turkish intotdeauna intarzie". Nu bun asta, ma gandesc eu (asta nu e o ;greseala gramaticala, asa gandesc eu, cu scurtaturi, ca sa imi menajez neuronii :) )

Si stau...10 minute....20 de minute...incep sa ma ia dracii (aveam avion la o ora dupa ce ajungeam in Istanbul)...30 de minute...40 de minute...

Intre timp apare un nenic de la TA, il intreb ce intarziere avem la sosire. "Aaaa, 10 minute doar ca recupereaza pe drum". "ce dreaq, gandesc eu, si pe sus se practica scuurtaturile?". Oricum, dupa 40 de minute ne urcam in avion si o intindem spre pretenii turci.

Si cum urcam noi frumos si ajunsesem pe la 5000 metri se aude in difuzor pilotul mormaind ceva din care nu am auzit decat ciuclesh durdurum :) Hmmm, durdurum asta nu suna bine, baga-mi-as, si strang mai bine centura. Si bine am facut. a inceput nenicule, un durdurum, de ziceai ca ne-au bagat astia intr-o masina de spalat uriasa si ne invartea. Tineam paharul de cola in mana, incercand sa atenuez leganatul, in timp ce sandwichul se plimba lejer pe tava din fata mea.

Off-the-record: probabil ca durdurumul de fapt nu era cine stie ce dar la mine senzatia era si amplificata de faptul ca aveam loc undeva in spatele aripii si vedeam cum se balanganea mai mai sa se rupa.

Am tot tinut-o asa in durdurumuri pana am ajuns la 10000m. Acolo liniste, in sfarsit.

Am ajuns in sfarsit pe Ataturk, cu 25 de minute intarziere. Ma pun pe alergat prin aeroport si ajung la poarta care trebuia cu vreo 15 minute inaintea plecarii avionului. Acolo, liniste. Shit, ma gandesc, au terminat astia imbarcarea. da de unde, in buna traditie de care imi povestise nenicu de pe Otopeni, TA intarzia si avionul asta. Imi trag sufletul pe o bancheta, astept cuminte sa inceapa imbarcarea si ma asez, intr-un final, pe scaunul din avion ce-mi era rezervat, satisfacut de sprintul meu din aeroport. Numai ca satisfactia nu avea sa dureze prea mult deoarece se aude in difuzoare ceva in turca, dinn care aud...ce anume daca nu "ciuclesh durdurum" :(( Bah da-o dreaq, iar durdurum? :( De data asta dom' pilot catadicseste sa o dea si pe inglish: Leidiz end gentilmen, we will be facing strong winds at the georgian border, we might encounter some turbulences therefore please keep your seat belt tight. We will keep you updated with the weather conditions during the flight. Ahh, nu era mai bine sa stau acasik, sa decolez si sa aterizez din/in pat? :( Din fericire a decurs totul cum trebuie primii 1000 km, chiar un zbor ca la carte darrrrr... cand mai aveam 300 km pana in Tbilisi se aude nenicu in difuzoare cu aceeasi placa, numa' ca un pic diferita: blblabla...ciuclesh durdurum...blablabla....Tbilisi....blabla...Ataturk. Dau sa strang centura mai bine, cunoscand procedura, cand vecinul meu din dreapta, un arab, imi zice: No need for seat belt. Very strong storm in Caucas. We are going back to Istanbul. :( No shit, ma gandesc eu, Si eu ce p*** mea fac acum? :(

Si da-i inapoi 1000 km :( Cand am ajuns pe pista, la Istanbul, ceva mi-a spus sa incerc sa ma grabesc, sa ajung mai repede la ghiseele de transit ale TA. Deja imi facusem planul, sa le solicit cazare sau, daca nu, sa ma trimita inapoi acasa. Bag viteza din nou pe culoarele diin Ataturk...

La ghiseu, soc. Din 6 operatori numai unul vorbea cursiv engleza, ceilalti rupeau cateva vorbe. Incerc sa ma inteleg cu don'soara din fata mea . "What are my options please?"zic eeu, elegant. "Bilim bumbum ciclerim (whatever..)" "English please!" "Flight same time tomorrow" No shit, ma gandesc eu, s-o crezi tu ca o sa stau eu 20 de ore prin aeroport. "Hotel?" zic. "Not yet."...Trag un "shit" printre dinti. "Back to Bucharest?" intreb. "Plane twenty minutes" inteleg, printre alte ciclerimuri spuse de tipa. "Ticket to Bucharest please" hotarasc.

Scoate tipa biletul, imi tranteste un "Please hurry Sir, plane is waiting for you". Iar bag viteza prin aeroport, gasesc poarta, imi indes bagajele si hainele prin scannerul de securitate, si ajung in zona de asteptare. Cand colo, ghiciti ce? Bineinteles ca si zborul asta pleca cu intarziere.

Si da-i inbarcare, si da-i durdurum pe drum, si intr-un sfarsit, dupa 12 ore de aventuri, ajung si eu inapoi in patul meu de acasa, plin de draci si cu capul vajaindu-mi de atatea decolari si aterizari.

Maine (duminica) seara incerc din nou :))) Tineti-mi pumnii sa nu dau iar de durdurum si sa se si aterizeze pe Tbilisi :)

PS> A doua zi am vazut la teveu ce se intamplase in Georgia. Fusese cea mai puternica furtuna din ultimii 60 de ani, cu cateva sute de case ramase fara acoperisuri, 2 morti si trei raniti. Daca nu m-as fi intors acasa as fi stat 2 zile prin aeroport / hotel la Istanbul pentrru ca zborurile s-au reluat dupa 48 de ore, nu 24 :)